E timpul pentru marionete.

Timpul e unul din lucrurile de care trebuie sa avem grija. Timpul trebuie apreciat, trebuie folosit cum trebuie si niciodata irosit. Fiecare moment care il pierdem nu il primim inapoi, timpul e singurul lucru care il pierdem odata pentru totdeauna. Cat despre timpul de acum, tot ce pot spune e faptul ca suntem niste marionete care habar nu au ce ii inconjoara. Nu stim sa apreciem ce avem langa noi, si nici pe cine avem. Chiar vorbeam cu o prietena, cat de fraiere suntem amandoua ca ne ducem tot dupa cine nu merita, in loc sa ne uitam in dreapta la cei de langa noi. Pentru ca timpul de acuma ne foloseste dupa cum are el chef, si noi ne lasam folositi. Tot ce ne inconjoara e de fapt de fatada, pentru a fi fascinati de lucrurile marete care nu le putem avea niciodata. Ne dorim anumite lucruri, fapte, dar nu miscam un deget pentru a le putea avea. Credem ca primim totul pe tava, ca si atunci cand eram copii. Dar nimic nu primim pe gratis, uneori primesti prin munca cinstita, uneori prin mita sau pur si simplu pentru ca obijnuiai sa cunostii anumite personaje mai importante. Dar ce mai conteaza? Toate astea formeaza timpul pe care il traim si nu mai conteaza cum il traim cat timp primim ce dorim, nu? Era o melodia care spunea ca e timpul pentru adevar, pentru minciuna, e timpul pentru a trai si pentru a muri, e timpul pentru a lupta. Nu mai conteaza cum reusesti sa ajungi la lupta, nu conteaza daca castigi lupta sau nu, atata timp cat dai tot ce poti in lupta. Suntem toti niste luptatori, nu trebuie sa facem parte din armata ca sa fim niste soldati, pana la urma urmei, suntem toti niste marionete care se lupta impotriva curentului, oricare ar fi ala. Timpul e un adevarat mister, si niciodata nu vei stii de unde vine, unde se duce, si cand se termina. Niciodata nu vei stii ce iti va aduce ziua de maine, si niciodata nu vei stii la ce dai cu piciorul, dar intotdeauna vor exista regretele zilei de ieri. Dar de ce trebuie sa ne lasam condusi de societate si de vremurile care le traim? De ce sa nu alegem noi cum sa traim? Daca vrei sa traiesti intr'o grota ca in paleolitic ai putea foarte bine sa o faci! Lasa totul in urma, cu hainele de pe tine mutate intr'o grota. Daca vrei sa traiesti la munte cu animalele, dute cu animalele! Daca vrei sa fii ca si Elvis, succes! Totul e posibil daca vrei, dar suntem noi pregatiti sa renuntam la comoditatea care ne'o ofera timpul acesta pentru mizeria si viata chinuitoare din timpul trecut? Nu prea cred, orice ar fi si oriunde ne'am gasi mereu vom dori mai mult, deoarece timpul care il traim acuma ne cere sa fim ambitiosi, sa vrem mai multi bani, mai multa iubire, mai multa sinceritate si mereu vom avea nevoie de cineva care sa ne conduca, nu vom putea fi niciodata independenti. Nu putem lupta impotriva timpului, nici macar acuma cand suntem tot pe fuga sa reusim sa le facem pe toate. Nu putem lupta impotriva mortii si nici macar impotriva trairilor. Nu putem face nimic supranatural, oricat de mult ne'am dori asta. Pentru ca nu exista asa ceva. Vreau sa cred ca suntem oameni si ca nu ne tragem din maimute, vreau sa cred ca pot mai mult, dar niciodata prea mult, vreau sa cred ca sunt ceea ce sunt datorita alegerilor mele si nu a celor care ma conduc, vreau sa cred ca am trait si ca nu regret nimic. Dar ma lasa timpul de acuma sa fac asta? Am eu vreun drept sa vreau sa fiu independenta? Sunt doar o alta marioneta la urma urmei, si timpul mereu va castiga in lupta cu mine.

O noua viata? Neee'

De atatea ori imi urasc propriile sfaturi si vorbe. De atatea ori sunt nevoita sa le pun si eu in aplicare si ma dispera in ultimul hal cand imi dau seama cat de greu e sa o fac. Cum ar trebui de fapt sa merg mai departe fara sa privesc inapoi? Cum ar trebui sa ignor durerea care ma macina pe dinauntru? Cum sa uit momentele de fericire prin care am trecut? Cum ar trebui sa fug iar de trecut si sa ma ascund pana cand furtuna trece? Nu are nici un rost. Cand vine vorba sa fac eu toate aceste lucruri imi dau seama de fapt ca nu pot sa o fac. Pana la urma e adevarata vorba aia: "usor de zis dar greu de facut". Uneori asa mi'as dori sa vina cineva la mine si sa imi spuna: uita de toti din jur si fa ce iti spune inima. Lasa viitorul pentru ca prezentul conteaza. Traieste momentele de fericire pana la capat, si nu renunta niciodata la persoana la care tii. Nu trebuie sa lasi totul in urma, lupta pentru ceea ce vrei, chiar daca risti sa pierzi totul. Sunt o mare fana a lui Helen Keller care spunea ca: "Viata fie este o aventura plina de riscuri, fie nu este nimic". Vroiam sa cred ca si pentru mine viata este o aventura plina de riscuri, chiar vroiam sa cred asta. Dar e atat de urat cand te minti pe tine insuti, si mai ales, e atat de urat cand realizezi ca viata ta este un nimic ars pe rug. Oare cum ar fi daca mi'as pierde memoria si mi'as putea aduce aminte doar ceea ce vreau eu? As putea oare sa traiesc in felul in care vreau de fapt sa traiesc? Sau as trai intr'o lume falsa in care viata e roz? E gresit oare sa imi doresc o viata fara durere, fara probleme si fara griji? Stiu ca ar trebui sa fiu de piatra pentru o asemenea viata, poate chiar de plastic. Dar oare cum ar fi sa iti iei viata de la capat? Ai face tu aceleasi greseli ca pana acuma? Sau ai repara fiecare chestie care stii ca ai gresito si ai incerca sa traiesti viata care ti'ai dorito intotdeauna? Eu una, personal, as face aceleasi greseli, nu as repara nimic. Tot ceea ce am facut ma modelat in asa fel incat sa devin persoana care sunt azi. Poate ca am trecut si prin perioada mea in care nu stiam ce e aia viata, si prin perioada in care am fost de piatra si nu simteam nimic, si chiar am ajuns sa iubesc si sa ma doara mai tare decat o operatie pe viu. Dar ce rost ar mai avea viata daca nu ar fi plina de probleme si stres? Acuma sincer, viata oricum ii faina si oricum pana la urma se termina. De ce sa nu o traiesti in toate modurile posibile? Eu nu as vrea sa fiu de plastic, am fost si nu a fost deloc dragut. Sa ajung sa ma uit la singura persoana care am vrut sa o am drept model in viata in sicriu si sa nu pot sa vars o lacrima a fost groaznic. Sa nu simt nimic in timp ce il privesc plecand a fost cea mai urata experienta care am avuto. A fost ca si cand nu as stii sa iubesc, ca si cand nu l'as fi iubit pe el, singurul care ma facea sa vreau sa ii respect pe cei in varsta. Sa fi de plastic e groaznic si urat. Viata trebuie traita cu sentimente de iubire, de ura si de durere. Viata trebuie experimentata si niciodata regretata. Tot ce faci tu acuma iti afecteaza viitorul, si intro buna zii iti vei multumi tie insuti ca nu ai ales alta cale. Oricat de greu ti'ar fi acuma, intro buna zii vei zambi si vei putea sa razi in ploaie. Trecutul va ramane doar un trecut, iar prezentul o bucurie intensa. Chiar daca nu stiu incotro sa o iau acuma, stiu sigur ca orice voi alege, va fi cea mai buna alegere, si nimic nu va putea schimba asta. Cat despre mine, eu vreau sa traiesc o viata plina de riscuri, si sa nu regret nimic, pentru ca o viata regretata e mai rea ca un pahar cu otrava. Vreau sa iubesc, sa urasc, sa rad din inima si sa plang, vreau sa strig si sa cant, vreau sa scriu mereu despre cum iubesc eu sa traiesc viata plina de probleme. Eu chiar vreau sa traiesc.

Si acu mamica, incotro?

Daca mi'ar fi spus cineva acum patru ani ca o sa termin liceul si nu o sa mai stiu cine sunt, nu l'as fi crezut! Adica, serios acuma, cine si'ar fi imaginat ca viata si imprejurarile ei te aduc intr'o stare in care nu te mai recunosti, si ce e cel mai rau, habar nu ai incotro sa o iei. Termini liceul, ai diploma de 12 clase, diploma de atestat, diploma de bac (bacul normal ca e luat cu note mari) si totusi, nu ai nimic. Pana la urma ai facut 12 ani degeaba si i'ai pierdut plimbandu'te pe coridor si vrajind la baietii din clasele mai mari. Dar macar in liceu aveam o viata, stiam ce trebuie sa fac si stiam ca mereu ma voi intoarce acasa. Aveam totul asigurat, iar ziua de maine nu a aratat niciodata atat de infricosatoare. Pentru mine ziua de azi trebuia sa fie cea mai fericita, tocmai am incheiat un capitol al vietii mele si nici macar sa ma bucur cu adevarat nu pot. Liberatatea pentru mine a inceput sa insemne mai mult decat o zii fara invatat sau o zii fara sa fiu sunata si intrebata ce fac. Libertatea e doar o alta poarta catre ceea ce vrem noi sa devenim. Si cateodata, uitam si ceea ce dorim sa devenim. Tot ce pot spune e ca e destul de aiurea sa te gandesti ca nu trebuie sa te mai trezesti dimineata sa mergi la scoala si sa stai 6 ore cu aceleasi persoane imature pe care nu le suportai deloc dar fara de care nu poti trai acuma. Obijnuiesc sa ma trezesc dimineata si sa ma uit in oglinda si nu ma mai recunosc. De la fata bruneta care asculta rock la roscata fancy care iasa in oras si isi da mesaje din 5 in 5 minute eu spun ca e mare diferenta. Liceul ma schimbat mai mult decat credeam, si ma facut cine sunt eu acuma, am invatat despre prietenie, familie, iubire si chiar datorie. Am invatat ca ceea ce vreau eu sa fac nu corespunde intotdeauna cu ce trebuie sa fac, si indiferent de dorintele mele, datoria va fi mereu pe primul loc. Si totusi, intrebarea mea ramane valabila, incotro o iau acum? Dupa ce termin liceul, facultatea, doctorat si asa mai departe, incotro o iau? Familie? Intr'o lume in care integritatea nu mai exista nici nu indraznesc sa ma gandesc la asa ceva. Se spune ca liceul ne pregateste pentru viata, pentru a putea sa infrunti problemele care te asteapta, dar cum sa fii pregatit cand practica ta se rezuma la patru pereti? Probabil exagerez eu, dar mai sincera ca acuma nu am fost in viata mea, eu chiar nu am habar incotro sa o iau! Si e incredibil cum parintii incep a'ti planifica viata, si unde sa mergi, ce sa faci, cum sa lucrezi, cu ce sa te speli si asa mai departe, dar acuma serios, pentru ce? Iti pierzi identitatea in momentul in care aleg altii pentru tine, si te pierzi si nu mai stii incotro sa o iei, doar nu degeaba te schimbi, dar cand te schimbi nu iti asigura nimeni schimbarea in bine. Dar na, noi am terminat liceul, viata'i faina si dulce si habar nu ai unde te duce, nu? Dar serios mamica, acuma incotro?

Da-i drumul!

Pot sa sustin sus si tare ca cel mai greu lucru care a trebuit sa il fac pana acum a fost sa renunt. Sa ii dau drumul, sa fie fericit si implinit fara ca eu sa ii impun limite. Credeam ca e din cauza mea, ca eu imi doresc sa fiu libera, sa nu trebuiasca sa imi impun limite sau sa ma simt legata. Dar in tot acest timp tot ce mi'am dorit a fost ca el sa ma ia in brate si sa imi sopteasca la ureche ca renunta la tot pentru mine. Tot ce mi'am dorit a fost ca el sa imi schimbe starea pe facebook si sa ne vedem copii impreuna cum merg la scoala. Dar e groaznic momentul acela cand realizezi ca totul e mai imposibil ca topirea ghetarilor din nord. Era cadoul cel mai frumos care l'am putut primi, acel tradafir de 2 cm rupt de pe strada care sa si uscat dupa jumatate de ora. Era ultima voce care vroiam sa o aud inainte sa adorm, si era groaznic cand adormea fara sa ma sune. Era primul la care ma gandeam cand ma trezeam, si buzele lui nu conteneam a le simti pe ale mele. Desi pare imposibil, inca imi amintesc fiecare clipa petrecuta cu el, fiecare zambet si fiecare privire ascunsa de cei din jur. Inca imi amintesc cum am inceput sa vorbim, o simpla cafea intr'o enigma dintr'un centru ascuns. Ar trebui sa spun ca el ma invatat sa iubesc, dar nu e adevarat. El ma invatat sa uit si sa traiesc momentul, sa nu bag in seama pe ceilalti, ci sa fiu eu fericita. El e cealalta parte a mea, cea caruia ii duceam lipsa si nici macar nu stiam. Eram ca ying si yang, partea buna si partea rea, ne completam si ne iubeam. Totul era ascuns, si in acelas timp atunci aveam doar sa realizam ce ni se infatisa in fata ochilor. Stiam ce facem, dar nu stiam ce era de fapt, stiam ce vrem, dar nu stiam de ce se intampla asa. E sigur acuma, tot ce a fost, tot ce va fi si chiar si ce este. Dar doare sa stii ca nu va mai fi pentru mult timp. Doare sa stiu ca trebuie sa merg si sa ii spun ca il iubesc dar e prea mult. E prea complicat. Ma enerveaza sa nu stiu de fapt ce se intampla. Dar daca nu renunt e posibil sa pierd totul. Oricum pierd, si oricum o sa se termine in curand, dar sunt eu pregatita sa renunt si la ultima bucatica a sufletului care mi'a ramas? Sunt eu pregatita sa ma las zdrobita si inselata pana isi de seama ca ma doare? Nu cred ca mai pot indura mult toata starea asta in care nu stiu unde e si ce face. Daca e cu ea, sau poate cu cealalta. Cand ma gandesc ca eu obijnuiam as fiu cealalta. Si era totul perfect. Dar nu mai pot. E timpul sa ii dau drumul, sa plece, sa ia ce i'am dat si sa ma lase cu putinul care mi'a ramas. E greu, dar macar asa raman cu bucuria ca o pot lua de la capat. Stiu ca intr'o zii voi privi inapoi si voi zambi gandindu'ma ca el a fost totul pentru mine, si ii voi multumi toata viata pentru ca a fost acolo. Dar acuma, tot ce vreau e sa pot sa dorm fara sa ii aud vocea. Si acuma e momentul cand realizez ca trebuie sa renunt la trecut, dar totusi, ce ar mai fi prezentul daca trecutul nu ar exista? Doar o rafala de vant care trece neobservata prin desert. Eu inca te iubesc jerk!-Denisa