Da-i drumul!

Pot sa sustin sus si tare ca cel mai greu lucru care a trebuit sa il fac pana acum a fost sa renunt. Sa ii dau drumul, sa fie fericit si implinit fara ca eu sa ii impun limite. Credeam ca e din cauza mea, ca eu imi doresc sa fiu libera, sa nu trebuiasca sa imi impun limite sau sa ma simt legata. Dar in tot acest timp tot ce mi'am dorit a fost ca el sa ma ia in brate si sa imi sopteasca la ureche ca renunta la tot pentru mine. Tot ce mi'am dorit a fost ca el sa imi schimbe starea pe facebook si sa ne vedem copii impreuna cum merg la scoala. Dar e groaznic momentul acela cand realizezi ca totul e mai imposibil ca topirea ghetarilor din nord. Era cadoul cel mai frumos care l'am putut primi, acel tradafir de 2 cm rupt de pe strada care sa si uscat dupa jumatate de ora. Era ultima voce care vroiam sa o aud inainte sa adorm, si era groaznic cand adormea fara sa ma sune. Era primul la care ma gandeam cand ma trezeam, si buzele lui nu conteneam a le simti pe ale mele. Desi pare imposibil, inca imi amintesc fiecare clipa petrecuta cu el, fiecare zambet si fiecare privire ascunsa de cei din jur. Inca imi amintesc cum am inceput sa vorbim, o simpla cafea intr'o enigma dintr'un centru ascuns. Ar trebui sa spun ca el ma invatat sa iubesc, dar nu e adevarat. El ma invatat sa uit si sa traiesc momentul, sa nu bag in seama pe ceilalti, ci sa fiu eu fericita. El e cealalta parte a mea, cea caruia ii duceam lipsa si nici macar nu stiam. Eram ca ying si yang, partea buna si partea rea, ne completam si ne iubeam. Totul era ascuns, si in acelas timp atunci aveam doar sa realizam ce ni se infatisa in fata ochilor. Stiam ce facem, dar nu stiam ce era de fapt, stiam ce vrem, dar nu stiam de ce se intampla asa. E sigur acuma, tot ce a fost, tot ce va fi si chiar si ce este. Dar doare sa stii ca nu va mai fi pentru mult timp. Doare sa stiu ca trebuie sa merg si sa ii spun ca il iubesc dar e prea mult. E prea complicat. Ma enerveaza sa nu stiu de fapt ce se intampla. Dar daca nu renunt e posibil sa pierd totul. Oricum pierd, si oricum o sa se termine in curand, dar sunt eu pregatita sa renunt si la ultima bucatica a sufletului care mi'a ramas? Sunt eu pregatita sa ma las zdrobita si inselata pana isi de seama ca ma doare? Nu cred ca mai pot indura mult toata starea asta in care nu stiu unde e si ce face. Daca e cu ea, sau poate cu cealalta. Cand ma gandesc ca eu obijnuiam as fiu cealalta. Si era totul perfect. Dar nu mai pot. E timpul sa ii dau drumul, sa plece, sa ia ce i'am dat si sa ma lase cu putinul care mi'a ramas. E greu, dar macar asa raman cu bucuria ca o pot lua de la capat. Stiu ca intr'o zii voi privi inapoi si voi zambi gandindu'ma ca el a fost totul pentru mine, si ii voi multumi toata viata pentru ca a fost acolo. Dar acuma, tot ce vreau e sa pot sa dorm fara sa ii aud vocea. Si acuma e momentul cand realizez ca trebuie sa renunt la trecut, dar totusi, ce ar mai fi prezentul daca trecutul nu ar exista? Doar o rafala de vant care trece neobservata prin desert. Eu inca te iubesc jerk!-Denisa