O noua viata? Neee'

De atatea ori imi urasc propriile sfaturi si vorbe. De atatea ori sunt nevoita sa le pun si eu in aplicare si ma dispera in ultimul hal cand imi dau seama cat de greu e sa o fac. Cum ar trebui de fapt sa merg mai departe fara sa privesc inapoi? Cum ar trebui sa ignor durerea care ma macina pe dinauntru? Cum sa uit momentele de fericire prin care am trecut? Cum ar trebui sa fug iar de trecut si sa ma ascund pana cand furtuna trece? Nu are nici un rost. Cand vine vorba sa fac eu toate aceste lucruri imi dau seama de fapt ca nu pot sa o fac. Pana la urma e adevarata vorba aia: "usor de zis dar greu de facut". Uneori asa mi'as dori sa vina cineva la mine si sa imi spuna: uita de toti din jur si fa ce iti spune inima. Lasa viitorul pentru ca prezentul conteaza. Traieste momentele de fericire pana la capat, si nu renunta niciodata la persoana la care tii. Nu trebuie sa lasi totul in urma, lupta pentru ceea ce vrei, chiar daca risti sa pierzi totul. Sunt o mare fana a lui Helen Keller care spunea ca: "Viata fie este o aventura plina de riscuri, fie nu este nimic". Vroiam sa cred ca si pentru mine viata este o aventura plina de riscuri, chiar vroiam sa cred asta. Dar e atat de urat cand te minti pe tine insuti, si mai ales, e atat de urat cand realizezi ca viata ta este un nimic ars pe rug. Oare cum ar fi daca mi'as pierde memoria si mi'as putea aduce aminte doar ceea ce vreau eu? As putea oare sa traiesc in felul in care vreau de fapt sa traiesc? Sau as trai intr'o lume falsa in care viata e roz? E gresit oare sa imi doresc o viata fara durere, fara probleme si fara griji? Stiu ca ar trebui sa fiu de piatra pentru o asemenea viata, poate chiar de plastic. Dar oare cum ar fi sa iti iei viata de la capat? Ai face tu aceleasi greseli ca pana acuma? Sau ai repara fiecare chestie care stii ca ai gresito si ai incerca sa traiesti viata care ti'ai dorito intotdeauna? Eu una, personal, as face aceleasi greseli, nu as repara nimic. Tot ceea ce am facut ma modelat in asa fel incat sa devin persoana care sunt azi. Poate ca am trecut si prin perioada mea in care nu stiam ce e aia viata, si prin perioada in care am fost de piatra si nu simteam nimic, si chiar am ajuns sa iubesc si sa ma doara mai tare decat o operatie pe viu. Dar ce rost ar mai avea viata daca nu ar fi plina de probleme si stres? Acuma sincer, viata oricum ii faina si oricum pana la urma se termina. De ce sa nu o traiesti in toate modurile posibile? Eu nu as vrea sa fiu de plastic, am fost si nu a fost deloc dragut. Sa ajung sa ma uit la singura persoana care am vrut sa o am drept model in viata in sicriu si sa nu pot sa vars o lacrima a fost groaznic. Sa nu simt nimic in timp ce il privesc plecand a fost cea mai urata experienta care am avuto. A fost ca si cand nu as stii sa iubesc, ca si cand nu l'as fi iubit pe el, singurul care ma facea sa vreau sa ii respect pe cei in varsta. Sa fi de plastic e groaznic si urat. Viata trebuie traita cu sentimente de iubire, de ura si de durere. Viata trebuie experimentata si niciodata regretata. Tot ce faci tu acuma iti afecteaza viitorul, si intro buna zii iti vei multumi tie insuti ca nu ai ales alta cale. Oricat de greu ti'ar fi acuma, intro buna zii vei zambi si vei putea sa razi in ploaie. Trecutul va ramane doar un trecut, iar prezentul o bucurie intensa. Chiar daca nu stiu incotro sa o iau acuma, stiu sigur ca orice voi alege, va fi cea mai buna alegere, si nimic nu va putea schimba asta. Cat despre mine, eu vreau sa traiesc o viata plina de riscuri, si sa nu regret nimic, pentru ca o viata regretata e mai rea ca un pahar cu otrava. Vreau sa iubesc, sa urasc, sa rad din inima si sa plang, vreau sa strig si sa cant, vreau sa scriu mereu despre cum iubesc eu sa traiesc viata plina de probleme. Eu chiar vreau sa traiesc.