Doar o alta parere despre timp.

Traim intr'o lume in care timpul nu ne mai ajunge nici sa ne oprim o clipa sa zambim, si oamenii au uitat cum sa isi foloseasca curajul, dar mai ales au uitat si ce inseamna de fapt. Nu e timp pentru a sta la o poveste cu vecinul de pe scara, sau poate un ceai la ora 5 cu prietenul din liceu. Tot ceea ce ne inconjoara face parte din epoca vitezei si se pare ca nici masinile nu ne mai ajuta cu nimic cand ne trezim cu 5 minute mai tarziu decat trebuia. Totul se sfarama in jurul nostru cand suntem deprimatii, si relatiile se rezuma la un 'salut, ce mai faci?" dar la care nimeni nu asteapta un raspuns drept, ci doar un 'bine,mai vorbim ca ma grabesc'. Timpul se joaca cu noi cum are el chef, si noi nu mai avem curajul nici macar sa luptam impotriva lui, suntem niste marionete fara rost. Dar ce se intampla de fapt cu noi? Chiar ne este frica de siguranta de a castiga timp? Uneori cand am timp prefer sa stau si sa il pierd in loc sa il folosesc in scopuri pozitive. Dar de ce nu mai lupta nimeni? Vreau sa merg pe strada si sa il vad pe acela care isi face timp sa o opreasca pe cea care o iubeste si sa ii spuna ca nu vrea sa stea departe de ea. Vreau sa il vad pe acela care lupta pentru visul lui de a conduce o intreaga industrie. Vreau sa vad pe toti aceia care lupta pentru a ajunge la stele, care viseaza sa calatoreasca in toata lumea si chiar sa o faca! Vreau sa cred ca mai e timp pentru a lupta, nu doar pentru a lucra. Vreau sa cred ca timpul nu ne insala asteptarile ci noi il folosim pentru a ne indeplinii dorintele. Vreau sa privesc in jurul meu si sa spun ca aceasta e generatia invingatoare si ca mai e o sansa pentru tinerele suflete care vor privi la noi si vor cauta un model bun de urmat. Vreau sa cred ca mai avem curajul de a lupta pentru cei sapte anii de acasa, pentru educatie, pentru carti, pentru cultura si pentru visele fantastice ale copilariei. Dar cine mai are curajul de a lupta cand timpul ne impiedica? Incepem a ne ingropa in munca in momentul in care lasam ca maturitatea sa patrunda in viata noastra si apoi uitam de fapt motivele pentru care adoram sa traim. Curajul ne lipseste si frica de a esua ne impiedica sa realizam acei pasi mici care ne ajutau sa ne indeplinim visele. Nu spun ca trebuie sa renuntam la locul de munca sau la aceea scoala care ne ocupa tot timpul, ci spun sa ne facem timp si pentru ce e important, pentru visele noastre, pentru acele lucruri mici care ne fac fericiti. Spun ca trebuie sa ne facem curaj sa o luam de la inceput in fiecare zii si sa ne gasim in fiecare zii un nou lucru pentru care sa luptam cu pasiune. E chiar trist ca exista persoane pe acest Pamant care nu au nici o pasiune, care nu stiu pentru ce sa traiasca si care habar nu au cum e sa fii fericit cu adevarat, tot ce stiu e ca trebuie sa supravietuiasca si sa mearga inainte indiferent de ce se va intampla. Acesti oameni traiesc fara speranta, si e atat de groaznic cand stau de vorba cu ei si stiu ca nu ii pot ajuta cu nimic, pentru ca uneori cuvintele nu sunt de ajuns sa exprime puterea cu care actioneaza speranta in viata unui om. Speranta e aceea care il convinge pe cel parasit sa lupte pentru persoana care o iubeste si tot speranta e aceea care te convinge ca mai e timp pentru a incepe o afacere la 40 de ani si tot ea isi spune ca mai e timp sa alergi catre stele. Societatea vine si iti spune ca esti prea trecut de varsta si ca ti'ai pierdut tineretea, dar speranta vine si te anunta ca tu ai un suflet tanar indiferent de varsta trupului. Mereu vom avea timp pentru a face tot ce dorim, dar tine de noi daca vrem sa luptam pentru asta sau o sa ne lasam influentati de aceasta epoca a vitezei.

Fericire

Dupa dictionarul explicativ roman cuvantul 'fericire' reprezinta o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina, dar pana la urma ce e fericirea si cum ne dam seama ca suntem cu adevarat fericiti? Obijnuiam sa spun ca singurele momente de fericire le petreceam cand eram copil, deoarece cand esti copil tot ce vezi in fata ochilor sunt visele implinite. Astfel, fericirea dispare odata cu varsta, iar odata cu varsta noi invatam sa ne complicam viata, apar problemele si tot ce vedem in fata ochilor este asa numita 'tristete'. Vrajeli. Eu sunt de parere ca esti fericit atunci cand vrei, si starea ti'o impui singur. Toti avem zile cand spunem ca o persoana anume ne'a stricat ziua si ne'a intristat, dar adevarul e ca noi avem puterea de a nu ne lasa influentati si de a nu baga in seama toate porcariile. Fericirea e mai mult decat o stare, dar totusi, ea niciodata nu va aparea fara aprobarea noastra. Un om daca vrea sa fie fericit poate fi indiferent de orice se petrece cu el. Fericirea e adusa de o amintire din copilarie, sau de o vorba buna adusa de un prieten vechi. Fericirea apare cand iti vezi familia reunita din nou dupa mult timp si atunci cand te plimbi cu cineva drag in locurile in care jurai sa nu te plimbi vreodata. Fericirea apare si cand ploua torential, mai ales ca ai asteptat aceea ploaie mai mult ca orice. Fericirea e mai mult decat o stare si mai mult decat o amintire. Fericirea e mereu prezenta, trebuie doar ca sa ne deschidem ochii sa o vedem. In orice problema va exista un lucru bun, si in orice moment de tristete va fi fericire. Adevarata problema a oamenilor e ca tot timpul cand avem o problema obijnuim sa complicam situatia mai mult decat e nevoie. Unii se indoapa cu medicamente, altii prefera sa creada ca uita totul cu alcoolul, sunt care se ascund printre hartii, si mai sunt cei ca mine care se descarca pe alte persoane. Ideea e ca niciodata nu vom realiza ca putem fi fericiti si pe timp de furtuna. Noi putem ca fericirea sa fie principala stare care ne inconjoara. Cum spunea un prieten "am tot si pot ca se poate", pentru ca noi chiar avem tot, poate chiar mai mult decat avem nevoie, si in ziua de azi putem face chiar orice. Si totusi, noi tot ce facem e sa ne plangem si sa traim intr'o tristete care e molipsitoare. Acuma serios, de ce sa avem fericirea, aceea stare de multumire sufleteasca intensa cand putem avea un job supra solicitant si multi bani, dar totusi fara familie si fara iubire? Nu ca iubirea ar fi ceva super mega extra wow! Dar totusi, e un lucru care ne ajuta sa ne implinim si sufleteste, si desi pana acuma nu am descoperit ce e aia iubire adevarata, sunt sigura ca se merita sa lupti pentru ea. Revenind la fericire, avem nevoie de iubire. de familie, prieteni si chiar saracie. Pentru ca doar atunci realizezi ca poti fi fericit indiferent de orice. Eu am fost fericita in cele mai chinuitoare momente ale vietii mele. Am fost fericita cand o persoana draga a murit, pentru ca stiam ca e mai bine. Am fost fericita cand nu am primit ce am vrut, pentru ca am avut in continuare pentru ce sa lupt. Am fost fericita cand am fugit, pentru ca asa a fost cel mai bine. Am fost fericita cand am descoperit ca pot avea si inima, chiar daca o tin ascunsa pentru binele meu. Oricat de batman si catwoman ne'am da, mereu vom realiza ca avem nevoie de aceea stare pentru ca putea fi cu adevarat impliniti. Putem avea orice, dar atata timp cat nu avem nici fericire, nici iubire, nici prieteni, nu avem chiar nimic. Eu sunt o persoana care pune accent pe viitor si pe cariera, dar sunt si aceea persoana care stie ca nu ajunge nicaieri fara cineva care sa o impinga de la spate. Mereu voi avea nevoie de sprijin moral, si mereu voi avea nevoie sa ma simt iubita si apreciata. Pentru a fi fericit trebuie mereu sa lasi pe altii sa patrunda in viata ta si sa lasi pe altii sa te faca sa te simti bine. Fericirea e implinire, e iubire, e multumire sufleteasca, e un vis si totusi e realitate. Fericirea e un mister, dar e singurul mister care nu vreau sa il descopar. Si noi ca oameni, ar trebui sa ne permitem luxul de a fi fericiti in orice moment, nu uitand de probleme, ci acceptandu'le asa cum sunt. Dar niciodata sa nu lasam ca fericirea sa fie o amintire frumoasa, ci sa fie mereu prezenta in viata noastra. Cum spunea Chilian, chiar daca nu o mai vezi, chiar daca bla bla bla'uri, eu spun ca trebuie sa fim fericiti, pentru ca fericirea exista!