Doar o alta parere despre timp.

Traim intr'o lume in care timpul nu ne mai ajunge nici sa ne oprim o clipa sa zambim, si oamenii au uitat cum sa isi foloseasca curajul, dar mai ales au uitat si ce inseamna de fapt. Nu e timp pentru a sta la o poveste cu vecinul de pe scara, sau poate un ceai la ora 5 cu prietenul din liceu. Tot ceea ce ne inconjoara face parte din epoca vitezei si se pare ca nici masinile nu ne mai ajuta cu nimic cand ne trezim cu 5 minute mai tarziu decat trebuia. Totul se sfarama in jurul nostru cand suntem deprimatii, si relatiile se rezuma la un 'salut, ce mai faci?" dar la care nimeni nu asteapta un raspuns drept, ci doar un 'bine,mai vorbim ca ma grabesc'. Timpul se joaca cu noi cum are el chef, si noi nu mai avem curajul nici macar sa luptam impotriva lui, suntem niste marionete fara rost. Dar ce se intampla de fapt cu noi? Chiar ne este frica de siguranta de a castiga timp? Uneori cand am timp prefer sa stau si sa il pierd in loc sa il folosesc in scopuri pozitive. Dar de ce nu mai lupta nimeni? Vreau sa merg pe strada si sa il vad pe acela care isi face timp sa o opreasca pe cea care o iubeste si sa ii spuna ca nu vrea sa stea departe de ea. Vreau sa il vad pe acela care lupta pentru visul lui de a conduce o intreaga industrie. Vreau sa vad pe toti aceia care lupta pentru a ajunge la stele, care viseaza sa calatoreasca in toata lumea si chiar sa o faca! Vreau sa cred ca mai e timp pentru a lupta, nu doar pentru a lucra. Vreau sa cred ca timpul nu ne insala asteptarile ci noi il folosim pentru a ne indeplinii dorintele. Vreau sa privesc in jurul meu si sa spun ca aceasta e generatia invingatoare si ca mai e o sansa pentru tinerele suflete care vor privi la noi si vor cauta un model bun de urmat. Vreau sa cred ca mai avem curajul de a lupta pentru cei sapte anii de acasa, pentru educatie, pentru carti, pentru cultura si pentru visele fantastice ale copilariei. Dar cine mai are curajul de a lupta cand timpul ne impiedica? Incepem a ne ingropa in munca in momentul in care lasam ca maturitatea sa patrunda in viata noastra si apoi uitam de fapt motivele pentru care adoram sa traim. Curajul ne lipseste si frica de a esua ne impiedica sa realizam acei pasi mici care ne ajutau sa ne indeplinim visele. Nu spun ca trebuie sa renuntam la locul de munca sau la aceea scoala care ne ocupa tot timpul, ci spun sa ne facem timp si pentru ce e important, pentru visele noastre, pentru acele lucruri mici care ne fac fericiti. Spun ca trebuie sa ne facem curaj sa o luam de la inceput in fiecare zii si sa ne gasim in fiecare zii un nou lucru pentru care sa luptam cu pasiune. E chiar trist ca exista persoane pe acest Pamant care nu au nici o pasiune, care nu stiu pentru ce sa traiasca si care habar nu au cum e sa fii fericit cu adevarat, tot ce stiu e ca trebuie sa supravietuiasca si sa mearga inainte indiferent de ce se va intampla. Acesti oameni traiesc fara speranta, si e atat de groaznic cand stau de vorba cu ei si stiu ca nu ii pot ajuta cu nimic, pentru ca uneori cuvintele nu sunt de ajuns sa exprime puterea cu care actioneaza speranta in viata unui om. Speranta e aceea care il convinge pe cel parasit sa lupte pentru persoana care o iubeste si tot speranta e aceea care te convinge ca mai e timp pentru a incepe o afacere la 40 de ani si tot ea isi spune ca mai e timp sa alergi catre stele. Societatea vine si iti spune ca esti prea trecut de varsta si ca ti'ai pierdut tineretea, dar speranta vine si te anunta ca tu ai un suflet tanar indiferent de varsta trupului. Mereu vom avea timp pentru a face tot ce dorim, dar tine de noi daca vrem sa luptam pentru asta sau o sa ne lasam influentati de aceasta epoca a vitezei.