"A plecat..."

Asocierea de cuvinte care aduce cu ea cele mai jignitoare afirmatii este reprezentata de obicei de "a plecat". Cum se poate asa ceva? Pai foarte simplu, ai nevoie de una bucata barbat prost si una bucata fata visatoare. De obicei ar trebui ca fata sa se enerveze pe barbatu' tampit care nu stie incotro vrea fata sa o ia si se duce de capul lui. E bine? Pai nu! A fi barbat nu inseamna ca ai voie sa areti cat de autoritar esti tu. A fi barbat inseamna, cel putin dupa parerea mea, sa fii indeajuns de curajos sa recunosti ca ai si tu suflet, si ca ai da orice pentru fata aia visatoare. Cum poti sa faci asta? Pai foarte simplu, exista cuvinte de obicei, mai dragute de felul lor, exista calmul in toiul crizelor ei, exista si pantofi pentru cele obsedate si mai exista acel mod de a convinge fata ca e tot ce tu iti doresti prin folosirea cat mai multor cuvinte cand ea nu are chef de vorba. Adica cum? Si mai simplu! Doar gaseste un subiect tampit si vorbeste tu in locul ei, la urma urmei are si ea nevoie de o pauza. Revenind la barbatu' prost si fata visatoare, cei doi se cearta pentru ca masculul nostru nu stie cum sa se arate mascul decat prin vorbe urat rostite si ton ridicat, fata se ridica si pleaca si gata cearta. A doua zii normal se impaca, dar daca ea pleaca, cum ar putea cei doi interpreti sa se impace? Pai nu o fac! Daca fata e desteapta, pleaca! De ce ar sta cu un om care nu stie aprecia ce are? Ca am stabilit omul destept/prost si cearta ne intoarcem la "a plecat". De ceva zile stateam la masa si vine un bucata barbat prost si spune "a plecat" lasand ca o tacere imensa si enervanta sa se reverse peste incaperea aceea mica numita bucatarie. Acuma nu stiu ce era in mintea celorlalti, dar eu cu siguranta am inceput sa il fac in toate felurile pe taranu ala. Pe langa faptul ca a zbierat si a injurato se astepta ca ea sa ramana? Dar de cand femeile sunt luate de proaste? Ideea e ca nu a fost cea mai dragut tacere la care eu am participat, si uneori parca mi'as dori sa pot da drumul gandurilor mele, astfel incat sa nu fiu nevoita sa mai scriu pe un blog ascuns toate porcariile...dar c'est la vie, oameni prosti exista peste tot, barbatii tampiti inca nu sunt pe cale de disparitie si femei visatoare gasesti la tot pasul. Deci pentru cei care practica jocul cu "inima" va rog aveti grija, nu se stie cand o sa dati si voi cu capul. Nottt good!- A

Aglomerare de vise si de atomi.

Atomul este o ultima frontiera, limita identitatii, mai exact, atomul marcheaza diferenta. Dupa cum spunea un prof' foarte adorat de catre mine: "tot ce exista pe lumea asta si in univers e o aglomerare de atomi". Care e legatura dintre atomi si vise? Pai e foarte simplu. Un om fara vise e un om fara viata. Nu poti trai cu adevarat fara sa ai cel putin un vis. Visele, sau dorintele noastre, reprezinta singura modalitate de a intelege viata in adevaratul ei sens. Oamenii de stiinta spun ca lumea e o aglomerare de atomi, si e formata din atomi. Eu spun ca e mai mult de atat. Exista ceva care e mai mic si mai neinsemnat decat atomul, si acela e visul meu. Nu il pot vedea, nu il pot simti, nu stiu ca exista. Dar eu cred ca exista. Unii ar spune ca sunt nebuna, altii ca e ceva normal sau poate anormal. Dar daca nu as avea in ce sa cred, de ce as mai trai? Pentru ce? Atomul reprezinta in adevaratul sens al cuvantului o limita, dar eu tind sa cred ca asa ceva nu exista. Limitele ar trebui permise doar in limita bunului simt pentru o purtare decenta in fiecare zii, in rest, ele ar trebui interzise. In lumea viselor nu exista limite, lucru care reprezinta o alta perspectiva asupra lumii. Lumea nu e creata doar dintr'o aglomerare de atomi, ci si dintr'o aglomerare de vise care se plimba printre oameni zii de zii incercand sa se faca implinite. Are vreun sens? Poate ca nu. Dar ele exista, si in momentul cand un vis se implineste, atunci incepem sa credem cu adevarat ca exista ceva mai mult decat ceea ce poate fi vazut si simtit.

De la capat...

E greu sa o iei de la capat? Pai, nu e chiar asa greu, e groaznic! In primul rand pentru ca in momentul cand o iei de la capat trebuie lasat ceva in urma. In majoritatea timpului lasam prietenii, familia, o casa, locuri cu anumita inseamnatate, amintiri, mai ales amintiri! Si nu e vorba ca ii lasi in urma, asta e usor, te urci intr'un tren, sau un autobuz, daca ai carnet chiar propria masina, si pur si simplu pleci. Partea mai grea urmeaza cand trebuie sa te obijnuiesti sa traiesti fara ei, si fara aceea masa din bucatarie unde iti petreceai veacurile filosofand in mintea ta, si cel mai important, trebuie sa inveti sa traiesti fara acele amintiri frumoase care doar iti dau dureri de cap si multe lacrimi de dor. In cel de'al doilea rand, e groaznic sa o iei de la capat pentru ca sunt multe lucruri noi, care deseori habar nu ai cum trebuie facute, si drumurile trebuie invatate, si multi nervi varsati. Deci in principiu e aiurea sa o iei de la capat, pentru ca poti ajunge la nebuni daca nu stai bine cu nervi, si daca nu inveti sa ai rabdare si sa accepti lucrurile marunte asa cum sunt ele nu ai nici o sansa de supravietuire. Dar pe langa toate astea, atunci cand o iei de la capat e frumos, si e foarte eliberator. Ce vreau sa spun cu asta? Pai in primul rand inveti sa traiesti pe cont propriu, si e o etapa care trebuie parcursa cel putin o data in viata, si faptul ca o iei de la capat iti ofera ocazia de a intalni persoane noi, care poate la inceput nu le agreezi dar cu siguranta in viitor iti vor fi alaturi la nevoie. Cand o iei de la capat ai ocazia de a vedea locuri noi, si de a'ti acumula experiente noi pline de bucurie, haz si uneori tristete. Ideea e ca toate lucrurile lucreaza inspre bine, indiferent de natura lor. Si e atat de interesant cum faptul ca o iei de la capat te face sa te simti mai liber, mai implinit, si mai cu viata! Uneori chiar simti ca ai putea sa zbori, atat de bine iti face aceasta groaznica experienta. Si e atat de paradoxal uneori, incat te pierzi, dar partea buna e ca mereu vei sti ca trebuie sa lupti, stiind ce te asteapta la capat. E greu sa o iei de la capat? Pai e groaznic, dar se merita! Mereu se va merita, indiferent de cum se termina aceea experienta.