Viata'i faina oricand.

No, amu tre sa recunosc ca viata nu e chiar asa cum vreau eu sau cum mi'o imaginam eu ca ar trebui sa fie. Dar ideea e ca indiferent de ceea ce se petrece in jurul nostru ar trebui sa fim in stare sa spunem ca viata e faina, ca suntem fericiti si ca putem merge inainte. In ultima vreme as putea spune ca nu a fost deloc draguta viata asta, mai ales tinand cont de faptul ca deabia tastez din cauza ca ma dor mainile ingrozitor. Si totusi, eu zic ca viata e faina si pot striga in gura mare ca sunt fericita, pentru ca eu chiar sunt. Suntem oameni, obijnuim sa ne plangem, obijnuim sa renuntam, obijnuim sa cautam varianta mai usoara, dar nu e bine. Tocmai pentru ca suntem oameni avem dreptul sa ne ridicam si sa luptam pentru ceea ce ne dorim, sa luptam pana la ultima suflare, sa nu ocolim obstacolul din cauza comfortului in care ne'am obijnuit sa traim mai nou. Nu am mai scris de multa vreme aici pe blog, intr'o perioada ma gandeam sa sterg blogul, insa din fericire nu am reusit nici cum sa o fac, dar acuma ma bucur ca nu l'am sters, pentru ca eu inca mai am multe lucruri de spus si stiu ca o pot face doar prin scris. In ultima vreme am tot auzit cat de naspa e viata, sau ca nu suntem in stare de nimic si ca lumea se duce de rapa. Eu sunt de parere ca o gandire ca asta automat te duce la vale si ca nu o sa reusim niciodata sa realizam ce ne'am propus daca gandim asa din prima. Daca eu gandeam asa cand am dat examenul de admitere cu siguranta nu as fi fost acuma la facultatea la care sunt. Insa eu am crezut in mine, prietenii mei au crezut in mine, familia mea a crezut in mine, eu am stiut ca o sa reusesc pentru ca nu am renuntat niciodata sa cred ca pot face asta. Multe persoane nu mi'ar fi dat vreo sansa, dar ultimul cuvant la avut altcineva. Trebuie sa credem ca putem si avem nevoie de oameni care cred in noi. "Fii tu schimbarea care vrei sa o vezi in lume" zicea cineva, intelept om, pentru ca nu poti schimba un om decat daca ii areti ca tu ai putut sa fi schimbat. Viata chiar e faina si daca reusesti sa iti deschizi ochii sa ii vezi frumusetea atunci te vei simti cu adevarat indeplinit si fericit, indiferent de circumstante. Eu voi continua sa le spun tuturor ca viata e faina oricand si m'as bucura ca si ceilalti sa faca la fel.:)

Meriti mai mult.

Uitandu-ma la "Snow white and the Huntsman" mi-am dat seama de unele lucruri si mi-am adus aminte de niste cuvinte chiar mi-au fost spuse si nu am vrut sa le accept. Mi sa spus des "tu meriti mai mult de atat", si eu continuam sa imi spun mie insumi ca nu am nevoie de mai mult, imi era bine, era comfortul ala de bine care ma calma. Dar Huntsman a avut mare dreptate prin replica lui, care suna astfel: "Ai merita ceva mai bun. Am avut odată o soție, Prințesă. Sara era numele ei. Când m-am întors de la războaie am purtat cu mine duhoarea morții și mânia pierderii. Eu nu am meritat sa fiu salvat, asta e sigur. Ea oricum a facut acest lucru. Și am iubit-o atât de mult. Am iubit-o mai mult decât pe oricine sau orice. Apoi am pierdut-o din fața mea pentru o clipa si a disparut. Și am devenit "eu" din nou. Nu am mai avut grija de mine. Până la tine. Vezi, îmi amintești de ea. Inima ei, spiritul ei. Dar acum, de asemenea, si tu ai plecat. Amandoua a-ti meritat mult mai mult, si eu v-am dezamagit. Îmi pare așa de rău. Dar vei fi o regina în Rai acum și o sa stai printre îngeri." Huntsman a avut curajul sa recunoasca ca a gresit, a avut curajul sa spuna ce simte, chiar daca a fost prea tarziu. El a stiut ca nu mai are nimic de pierdut, si desi a gresit si a dezamagit pe singurele persoane importante din viata lui, se va merita sa rosteasca ultimele cuvinte pline de dragoste pentru Printesa lui. Unul din lucrurile care le-am invatat de la acest film e ca in viata ajungi sa dezamagesti oamenii, mai ales pe cei la care tii. Si ca niciodata nu o sa fiu indeajuns de bun pentru cineva, tot timpul o sa mai fie ceva care nu e bine, dar asta nu conteaza, pentru ca ce e bun, chiar daca e putin, e mai important decat orice alt lucru. O alta replica de-a lui Huntsman suna ceva de genu: "Sa nu ii spui acelei persoane asa ceva si sa trebuiasca sa traiesti cu regretul ca nu ai facut-o e mult mai rau." Cel de-al doilea lucru care l-am invatat e faptul ca intotdeauna voi trai cu regretul ca nu am spus unele cuvinte la momentul potrivit de frica esecului. Dar cuvintele exista pentru a fi folosite, ele exista pentru a ne putea exprima cat mai concret in momente cat mai spontane. Eu personal gandesc mult prea mult, si din aceasta cauza nu pot spune celor dragi ce simt, ce gandesc si ce incerc sa ascund din rasputeri. Frica de esec, frica de a pierde nu doar pe cineva, ci si o parte din tine e mult prea mare. Intr-un fel e patetic sa inveti lucruri dintr-un amarat de film, dar decat sa dai cu capul de "n"-ori si sa nu inveti nici din propriile greseli mai bine asa. De multe ori nu am spus unele cuvinte si am regretat, si continui sa fac asta fara sa ma invat minte. De ce sa tac in continuare cand am un cuvant de spus?

Orasul.

De ceva vreme am inceput sa ma uit la un serial in care este prezentata viata orasului New York in anii '80 si desi oamenii nu traiau dupa reguli pe atunci, cel putin erau sinceri si nu isi ascundeau modul de viata, erau ei insisi. Una din replicile care ma impresionat suna ceva de genu:" Orasul e sincer, totul este descoperit in el. Si pentru ca totul e descoperit, nu e nimic de care sa iti fie rusine". Aceasta replica mi se poate aplica in totalitate, in timp ce multi doresc sa se retraga undeva unde e liniste, unde sa se poata relaxa, eu ma regasesc in oras, ma relaxez in timp ce fug catre autobuzul care ma duce in locul in care ma simt cel mai bine, ma simt bine in mijlocul aglomeratiei si in timp ce astept la semaforul care zici ca se face rosu exact cand ajung eu la el. Orasul niciodata nu e la fel, tot timpul va fi ceva care te va impresiona si care te va pune in miscare. In oras simt ca traiesc, simt ca am un sens, si cel mai important, in oras niciodata nu ma pot plictisi, chiar daca vreau asta. Pe multi i'ar obosi stilul de viata al orasului, si extravaganta cu care se confrunta, dar pe mine, pe mine ma impresioneaza, ma face sa vreau sa descopar mai mult din misterele lui, din ceea ce ascunde. Pe altii i'ar speria, dar eu zic ca e bine sa fii speriat, pentru ca frica il face sa fie mai real. In oras poti fi cine vrei tu sa fii, in fiecare noapte poti fi o alta persoana,si totusi sa ramai aceeasi persoana la sfarsitul zilei, sa fii tu. Orasul te lasa sa te sperii, te lasa sa iti fie frica, sa traiesti, sa visezi, te lasa sa alergi si sa te pierzi, te lasa sa alergi si sa te chinui, orasul te lasa sa vrei mai mult si tot el te lasa sa iubesti, orasul nu doar ca te lasa sa fii cine vrei tu sa fii, ci te indeamna sa lupti pentru ceea ce vrei prin felul lui de a fi. Desi are defectele lui pentru ca nu e cel mai bun mod de a trai, isi are importanta in viata celor care il iubesc. Orasul nu e pentru toti, orasul e pentru cei care vor sa traiasca in el, e pentru acele persoane care niciodata nu se multumesc cu ce au si vor mai mult, e pentru acei visatori care cred ca pot ajunge mai sus de luna, orasul e pentru aceia care vor sa isi coloreze viata cu aglomeratia si sinceritatea orasului. Da, poate e prea sincer orasul, poate ca isi permite prea multe, poate ca multi sufera si altii cred ca le e bine cand ei nu sunt, poate ca nimic nu e bine la oras, dar e bine sa stii ca mereu vei avea unde sa mergi. Mereu iti vei gasi un loc in care sa te ascunzi si sa meditezi, pentru ca fiecare oras isi are locul lui linistit in care oamenii se pot refugia. Locul meu cu siguranta e in troleu, cu muzica in urechi si mintea in alta parte. Nimic nu poate inlocui momentele din fiecare dimineata in care sunt doar eu cu mine, nimeni din jur nu mai exista, doar eu contez, eu si gandurile mele. Si orasul, orasul ramane sincer, ambulantele se aud zilnic iar spitalele sunt tot mai pline, oamenii tot mai bolnavi si studentii tot mai nepasatori, tineretul traieste si fiecare se grabeste pentru ca suntem tot mai ocupatii pe zii ce trece. Si totusi, orasul e frumos, pentru mine e numa bun, nu as vrea sa fiu altundeva, sunt unde trebuie sa fiu, unde ma simt cel mai bine, unde nu am nimic de ascuns si unde tot timpul o sa am pe cineva langa mine caruia sa ii povestesc fiecare aventura prin care trec zilnic. So, welcome to the city, welcome to the show.

Suntem oameni.

In seara asta mi'am adus aminte de o campanie a Drepturilor Omului si video'urile care m'au facut sa inteleg cat de importanti suntem si cat de liberi suntem noi sa traim. Azi pentru mine nu a fost o zii prea buna, si nervoasa fiind mi'am dat seama ca nimeni nu are dreptul sa ma minta, sau sa isi bata joc de mine, sau chiar sa se foloseasca de mine. Nimeni nu are dreptul sa foloseasca anumite cuvinte pentru a manipula sau a influenta negativ. Eu sunt un om in primul rand, si ca om am drepturi, dreptul de a trai, dreptul la libera exprimare, dreptul la copyright si dreptul de a trai in siguranta, dreptul la o educatie si asa mai departe. Noi toti avem drepturi pe care trebuie sa le protejam si sa le folosim ori de cate ori e nevoie. Am libertatea de a ma exprima exact asa cum sunt si exact asa cum vreau eu sa ma exprim fara ca nimeni sa spuna nimic, pentru ca sunt om inainte de toate. Intr'o lume in care toti incercam sa ne integram si sa fim ca si cei din jur, trebuie sa spun ca eu vreau sa ma exprim, vreau sa fiu eu insumi, vreau sa traiesc asa cum am fost creata sa traiesc, vreau sa iubesc asa cum pot si vreau sa fiu iubita asa cum sunt. Am dreptul de a gandi, de a avea propriile ganduri si de a crede in ceea ce eu vreau sa cred. Spre exemplu, eu chiar cred in mine, chiar cred ca eu exist acum si chiar cred ca sunt puternica si pot sa ma ridic ori de cate ori cad. Am dreptul de a avea propria'mi intimitate si de a avea propriile secrete fara ca altii sa se bage ca musca'n lapte. Am dreptul de a zambii la orice ora si fara motiv, doar pentru ca asa vreau eu. Am dreptul de a avea prieteni si de a lua lumea in brate doar pentru ca pot. Am dreptul de a visa la ceva imposibil si de a lupta pentru acel lucru. Am dreptul de a pleca din tara, de a pleca din oras, de a pleca de acasa, oriunde in lume, oriunde inima ma trimite, oriunde pasii ma conduc, pentru ca eu am dreptul de a pleca. Am dreptul de a ma juca oriunde vreau, si de a dansa oriunde ma apuca, pentru ca eu sunt libera sa traiesc! Sunt libera sa dansez! Sunt libera sa visez! Sunt libera sa iubesc! Sunt libera sa stiu adevarul! Sunt libera sa fiu respectata! Sunt libera sa stiu ca am drepturi care trebuie aplicate! Pentru ca sunt om in primul rand, si nimeni nu imi poate lua drepturile mele.
http://www.youtube.com/watch?v=aelmX3PNQcs

Doar o alta zii...

Fiecare zii incepe cand iti deschizii ochii si te chinui sa te ridici din pat. A mea a inceput putin diferit azi, batai ale inimii ce nu isi aveau locul acolo, dureri groaznice in zona gatului si oboseala o simteam in fiecare os din corp. Asta a fost, desigur, partea cea mai usoara. De cand ma stiu am dus o viata usoara, cea mai grava boala a mea a fost raceala si nu am avut parte de multe injectii. Dar e atat de interesant cum te trezesti dintr'o data intr'un cabinet in care sunt doar batranii si tu. Incepi sa te intrebi, cum ai ajuns acolo? Toata viata ai fost sanatos, ai mancat bine, ai toate conditiile asigurate, si totusi, esti intr'un cabinet si astepti sa te bage cineva in seama. E interesant cum sanatatea te lasa cand ai mai mare nevoie de ea, si mai stai si cu orele in incercarea de a o recupera cat poti de repede. Multi mi'ar spune ca am fost sa imi repar inima, nu ca ea nu ar avea nevoie, dar sunt altele pe primul loc. E doar gastro...stai ca nu mai stiu cum i se spune, oricum, incerc sa ma mint in timp ce stau si astept, totul o sa fie bine, asta spun de cateva zile. Astept la un raspuns de mult timp, dar ce primesc in schimb? Plimbari gratis prin oras, incep sa cunosc strazile mai bine. Incotro sa fug eu pentru o sanatate mai buna? Pe care cale sa o apuc? Si spun in continuare ca viata'i frumoasa, ironic, nu? Te trezesti ca umbli pe strada increzator in tine, totul e bine si frumos, sunt puternic, pana cand iti simti fiecare celula din corp cum tremura de frica. Nu e bine, si te simti singur, si vrei sa spui cuiva, dar cui? Nimeni nu e bun, nimeni nu stie ce inseamna pentru tine sa ajungi in singurul loc de care iti era frica, si colac peste pupaza, sa fi si singur pe acolo. Iesi din cabinet cu o amarata de reteta in mana si te gandesti ca ai scapat, gata, greul a trecut, pana cand palpitatiile inimii iti joaca feste si ameteliile sunt tot mai frecvente. E frumos, nu? Sa fie toti in jurul tau si tu sa nu simti nimic. Ce ar putea fi mai perfect de atat? Dai examene, predai proiecte, totul decurge normal, iar inima tie la fel de agitata. Cafea? N'are cum. O fi altceva. E bun un vin, o poveste faina, un aer inchis si un prieten bun. E extrem de interesant cum putem trece peste problemele de zii cu zii si sa continuam sa zambim, sa ne comportam ca si cand viata'i perfecta si nu avem motive de ingrijorare. E interesant cum mergem pe strada fara sa ne gandim ca persoana pe langa care trecem e grav bolnava. E interesant cum noi ca oameni trecem cu vederea peste toate astea. Sanatatea e importanta, cica, asa am auzit, asa si cred. Viata oricum ii faina.

Ce ar fi fost daca...

No ca a mai trecut un an. Un an plin de bucurii si implinirii. Un an in care am simtit ca traiesc, am inceput sa simt ca sunt si eu om, ca am suflet si ca am vise pentru care pot lupta. Anul asta mi'am indeplinit dorinte si am ridicat privirea sus indiferent de situatie. Anul asta mi'am facut prieteni noi si am realizat ca nu sunt de fier. Am invatat sa las de la mine si sa accept lucruri care nu obijnuiam sa le accept. Anul asta am trecut prin diferite schimbari si am trecut de la o stare la alta intr'o secunda. Am invatat sa lupt cu toata puterea care mi'a mai ramas pentru ce imi doresc, si am invatat sa ma accept exact asa cum sunt, chiar daca cei din jur nu o fac. Anul asta am invatat sa iubesc si ce e culmea e faptul ca un caine ma invatat sa fac asta. Am invatat sa privesc dincolo de aparente si sa imi doresc sa fac un bine fara sa astept nimic in schimb. Anul asta am avut incredere in mine si am crezut ca pot sa alerg pana la epuizare si dupa aceasta. Anul asta am invatat si sa renunt la ce nu a  fost bine si sa caut sa fac totul sa mearga cat mai bine. Anul asta a fost un an in care am invatat sa ma descurc singura si sa zambesc cu inima si pentru inima. Dar oare ce ar fi fost daca alegerile care eu le'am facut anul care a trecut ar fi fost diferite? Ce ar fi fost daca nu luptam pentru acele realizari care eu mi le'am dorit din cauza ca as fi fost prea comoda? Ce ar fi fost daca nu acceptam pe nimeni nou in viata mea, as fi ramas eu fara prieteni? Ce ar fi fost daca as fi continuat sa tin acel zid in jurul meu? Ce ar fi fost daca as fi renuntat la prima problema? Ce ar fi fost daca nu acceptam nici o schimbare? Mai eram eu cine sunt acuma? Noi putem fi tot ceea ce vrem sa fim, si putem avea tot ce ne dorim, insa toate acestea cu alegerile potrivite la momentul potrivit. Anul asta eu am realizat ca pot sa fac tot ceea ce imi doresc si ca am destula putere sa o duc pana la capat. Putem fi niste campioni, niste eroi, proprii nostri eroi. Eu am o traditie, si vreau ca in fiecare inceput de an sa imi propun niste idei pentru care sa lupt in acel an cu tot ce am mai bun. Si in acest fel imi dau seama cat de multe pot sa fac, lucruri la care nu as fi visat niciodata. Cu siguranta in noul an vreau sa invat lupt cu mai multa tarie pentru ce imi doresc si sa ma descopar in noi moduri. Pas cu pas mergem inainte si inaintam. Incetul cu incetul ajungem unde vrem sa ajungem. Si totusi, ce ar fi fost daca ai fi luat alte decizii in locul celor care le'ai luat? Mai erai tu unde esti acuma?