Meriti mai mult.

Uitandu-ma la "Snow white and the Huntsman" mi-am dat seama de unele lucruri si mi-am adus aminte de niste cuvinte chiar mi-au fost spuse si nu am vrut sa le accept. Mi sa spus des "tu meriti mai mult de atat", si eu continuam sa imi spun mie insumi ca nu am nevoie de mai mult, imi era bine, era comfortul ala de bine care ma calma. Dar Huntsman a avut mare dreptate prin replica lui, care suna astfel: "Ai merita ceva mai bun. Am avut odată o soție, Prințesă. Sara era numele ei. Când m-am întors de la războaie am purtat cu mine duhoarea morții și mânia pierderii. Eu nu am meritat sa fiu salvat, asta e sigur. Ea oricum a facut acest lucru. Și am iubit-o atât de mult. Am iubit-o mai mult decât pe oricine sau orice. Apoi am pierdut-o din fața mea pentru o clipa si a disparut. Și am devenit "eu" din nou. Nu am mai avut grija de mine. Până la tine. Vezi, îmi amintești de ea. Inima ei, spiritul ei. Dar acum, de asemenea, si tu ai plecat. Amandoua a-ti meritat mult mai mult, si eu v-am dezamagit. Îmi pare așa de rău. Dar vei fi o regina în Rai acum și o sa stai printre îngeri." Huntsman a avut curajul sa recunoasca ca a gresit, a avut curajul sa spuna ce simte, chiar daca a fost prea tarziu. El a stiut ca nu mai are nimic de pierdut, si desi a gresit si a dezamagit pe singurele persoane importante din viata lui, se va merita sa rosteasca ultimele cuvinte pline de dragoste pentru Printesa lui. Unul din lucrurile care le-am invatat de la acest film e ca in viata ajungi sa dezamagesti oamenii, mai ales pe cei la care tii. Si ca niciodata nu o sa fiu indeajuns de bun pentru cineva, tot timpul o sa mai fie ceva care nu e bine, dar asta nu conteaza, pentru ca ce e bun, chiar daca e putin, e mai important decat orice alt lucru. O alta replica de-a lui Huntsman suna ceva de genu: "Sa nu ii spui acelei persoane asa ceva si sa trebuiasca sa traiesti cu regretul ca nu ai facut-o e mult mai rau." Cel de-al doilea lucru care l-am invatat e faptul ca intotdeauna voi trai cu regretul ca nu am spus unele cuvinte la momentul potrivit de frica esecului. Dar cuvintele exista pentru a fi folosite, ele exista pentru a ne putea exprima cat mai concret in momente cat mai spontane. Eu personal gandesc mult prea mult, si din aceasta cauza nu pot spune celor dragi ce simt, ce gandesc si ce incerc sa ascund din rasputeri. Frica de esec, frica de a pierde nu doar pe cineva, ci si o parte din tine e mult prea mare. Intr-un fel e patetic sa inveti lucruri dintr-un amarat de film, dar decat sa dai cu capul de "n"-ori si sa nu inveti nici din propriile greseli mai bine asa. De multe ori nu am spus unele cuvinte si am regretat, si continui sa fac asta fara sa ma invat minte. De ce sa tac in continuare cand am un cuvant de spus?